Insa-si viata mea ma condamna la moarte
Chiar faptele mele mereu ma acuza!
Cu toate ca am puterea sa le schimb pe toate
Continui sa le repet... si chiar ma amuza.

Nu fac altceva decat sa repet... si repet,
Aceleasi promisiuni... fapte... juraminte
Nu fac altceva decat sa astept,
Sa treaca o viata fara de minte... ce minte.

Scriind aceste randuri ma intreb,
De nu cumva imi plang de mila doar?
Si fara sa incerc sa ma indrept
Astept sa mi se ierte o viata traita in zadar...

Sunt constient ca sunt inconstient!
...un sentiment, foarte ciudat, foarte real...
Ma inteleg, dar nu-nteleg ce-astept,
Sa lupt pentru un nobil ideal.